For My Lord..

Credeam ca totul s-a sfarsit in acea trista dimineata de iarna, cand toate frunzele erau moarte, cand soarele inghetase si murise iar cerul ii facuse funeraliile in mare; zacea acolo in balta de apa ce il sufoca. Incepuse sa ninga dar nu simteam nici macar aerul ce parea mai putin din pricina fulgilor.. Si totusi ma topeau; fulgii, privirea lui, apa rece de gheata, cerul alb si greu… Ma privea desi eu nu il vedeam prea bine; il evitam desi pasii mi se indreptau spre el impotriva vointei, ce-as fi putut face cand instinctul si inima imi ucideau luciditatea. Din cauza frigului, a vantului, a norilor, as fi vrut sa ajung mai repede in bratele lui, doar din cauza frigului, vantului, norilor… De ce ma mint..? Vreau sa ma stranga in brate ca sa rasara iar soarele acela ce a murit mai devreme… si vreau sa-mi aduca florile primaverii in miljocul lui Decembrie; vreau o insula, o planeta, un nor, doar al meu, il vreau pe el…

Din ce in ce mai aproape….

Un răspuns sa “For My Lord..”

  1. Am invatat ca nu timpul este totul intr-o relatie, ci intensitatea sentimentelor, a clipelor petrecute impreuna. Cand vom gasi in noi puterea de a trece peste durerea intensitatii sentimentelor, vom trece mai ushor peste toate!

Lasă un Răspuns