Timp

Ma simteam singura; nu cunosteam pe nimeni, iar asistentele se schimbau mereu. Simteam nevoia sa vorbesc, atat de mult incat uneori incepeam sa vorbesc singura, monolog, dialog , incepeam sa inventez povesti , destine, oameni. Mi-ar fi placut sa scriu dar, dorinta mi-a fost innabusita, un instrument de scris ar fi ascutit iar ei se temeau sa nu ma sinucid.

Nu vreau sa mor; mi-ar fi prea dor de soare, de verde, ce der, de ploaie.. Alb.. Pereti albi, uniforme, masa, eu , totul e alb, si totul se misca, se clatina, se zguduie; alta poveste.

Actiunea mi se derula in fata ochilor ca un film vehi; rad isteric, privesc in gol, rad trist dar nu reusesc sa ma ascult, as fi vrut sa scriu; oare mai stiu?