Timp mort

Port o manta neagra; negru absoarbe lumina, ma absoarbe pe mine. In urma ramane un gol, un vid plin de cenusa. Merg spre un orizont indepartat, pe un drum ce a trecut deja de pustiu.. incerc sa merg pana se termina cerul si apa si ploaia s-a uscat, caut un peste naufragiat, un taram de lume uitat, de neuitat. Iubind tristetea departarii nu ma va duce mai aproape de acel departe.. doar inapoi… mereu inapoi, tristetea iubita nu stie sa mearga.. indepartata trista iubire….

O haina neagra arsa de lacrimi, de vant ce bate pe umerii mei; ma plec si tac si merg taras prin praf si pietre, ma zgarii si ma ranesc la fiecare pas dar.. timpul meu e un timp mort, inca un pas.. inca un pas…