Dupa un an

A trecut exact un an, iar eu am revenit aici unde imi este locul. Aici unde nu imi este frica sa vorbesc. Aici unde pot fi cine vreau, cum vreau, fara a infrunta priviri si conceptii. Timpul a trecut zburand, iar scurta mea escapada in lumea reala a fost un esec. M-am lovit cu capul de multi pereti si mi-am rupt mainile incercand sa deschid usi. Trebuie sa spun ca “Sunt aproape in coma. ” Ceea ce am invatat eu despre lumea de afara nu era deloc asa. Totul este eronat iar normalul este invers.

In tot acest timp am incercat sa ma studiez, asa cum mi-a fost aratat, sa incerc sa-mi vizualizez esecurile si sa le transform in ceva pozitiv. Dar nimic. M-am innecat in teorie, in inconstientul lui Freud, in fiecare caz al sau de nevroza, si cu fiecare rand totul era mai confuz. Camera mi-am facut-o alba. A fost o greseasa pentru ca urmatorul pas a fost sa scap de mobila si astfel m-am trezit singur si alba.

Desigur am mai facut si alte greseli. Am crezut in oameni, am iubit natura, am stat in frig, am racit, am citit prea mult, mi-am stricat vederea, am ascultat muzica, am devenit agitata… si multe multe multe alte greseli.

 

Acestea m-au adus inapoi de unde am plecat. Inapoi in camera mea draga de spital cu toate aceste asistente foarte putin dragute si tratamente ciudate.

 

Ce scrie in carti nu e pentru toata lumea….